Din punct de vedere al tehnologiei (ciclu de producție), precum și natura fizico-chimică a bazei și naturii distribuției substanțelor medicinale în bază, clasificarea unguentelor în funcție de tipul sistemelor dispersate are cea mai mare importanță. Conform acestei clasificări, se disting unguente omogene și eterogene. Unguentele omogene se caracterizează prin absența unei interfețe între substanțele medicinale și baza. În astfel de unguente, substanțele medicinale sunt distribuite în bază în funcție de tipul soluției, adică reduse la dispersia moleculară sau micelară. În funcție de metoda de preparare, acestea pot fi: unguente-aliaje, care sunt o combinație a mai multor componente fuzibile, solubile reciproc; soluții de unguente care conțin substanțe medicinale dizolvate în bază; unguente de extracție obținute prin extracție (extracție) din diverse materiale vegetale sau animale cu o bază de unguent topit sau ulei vegetal.
În funcție de scop, unguentele sunt împărțite în următoarele grupuri: unguente medicale - unguente utilizate pentru tratament, prevenție, diagnostic în dermatologie, oftalmologie, cardiologie, stomatologie, obstetrică, ginecologie și alte domenii ale medicinei clinice. Unguentele cosmetice - decorative, terapeutice, igienice, pentru cosmetice profesionale - sunt folosite pentru a înmuia și hrăni pielea. Vitaminele conținute de ele apropie aceste unguente de cele vindecătoare. Unguente de protecție - unguente utilizate ca echipamente de protecție personală, unguente-pelicule. Sunt utilizate pentru a proteja mâinile și părțile expuse ale corpului de efectele iritanților chimici din industrii și acasă. Unguente cu electrozi - unguente și paste pentru înregistrarea biocurentelor (fizioterapie, encefalografie, electrocardiografie etc.). Rolul lor este de a fixa electrozii pe corp, precum și de a îmbunătăți contactul dintre piele, mucoasă și electrozi. Clasificarea unguentelor pe domenii de aplicare. Conform domeniului de aplicare, ...
Dintre medicamentele moi pentru uz extern, unguentele sunt cel mai adesea utilizate, care constau dintr-o bază de unguent și o substanță medicamentoasă distribuită uniform în ea. Unguentele sunt medicamente moi pentru utilizare topică, al căror mediu de dispersie la temperatura setată de depozitare are un flux non-newtonian și valori ridicate ale parametrilor reologici. Sunt fluide puternic vâscoase capabile să formeze o peliculă chiar continuă pe suprafața pielii sau a membranei mucoase. Unguentele sunt o formă oficială de dozare destinată aplicării pe piele, rană sau mucoase. În ciuda faptului că unguentele aparțin celor mai vechi forme de dozare, menționate în papirusul lui Ebers, lucrările lui Hipocrate, Galen și Avicenna, acestea nu și-au pierdut semnificația astăzi, în medicina modernă.
Unguentele conțin substanțe medicinale și auxiliare care trebuie distribuite uniform sub formă de doză. Excipienții formează o bază simplă sau complexă. Astfel, baza unguentului este un purtător al unui medicament. În funcție de compoziție, aceasta poate afecta eliberarea, biodisponibilitatea și efectul terapeutic al substanței medicamentoase. Elementele de bază asigură masa necesară de unguent, concentrația corespunzătoare de substanțe medicinale, o consistență moale și au un efect semnificativ asupra stabilității unguentelor. Gradul de eliberare a medicamentelor din unguente, viteza și completitudinea resorbției acestora depind în mare măsură de natura și proprietățile bazei. De exemplu, un unguent de acid boric de 2% pe bază de unguent prezintă aceeași activitate terapeutică ca un unguent de concentrație similar de 10% preparat pe benzină.
Termenii și condițiile de păstrare a unguentelor se datorează documentației tehnice. Unguentele fabricate sunt depozitate într-un loc rece și întunecat, de la șase luni la doi ani sau mai mult. Condițiile de păstrare a unguentelor trebuie respectate cu strictețe. Factorii de mediu, în special schimbările de temperatură și lumina, adesea afectează calitatea unguentelor.
6142
979209
